Mancaruri Traditionale
Home » Atractii turistice » Mancaruri Traditionale
Ne gasiti aici / Atractii turistice / Trasee turistice / Evenimente / Guestbook / Contact
Mâncăruri tradiţionale.
Reţete aflate de la nană Anuţă (Ana Dud), o socăciţă (bucătăreasă) nonagenară.
- Chisăliţa de prune. Mulţi dintre tinerii zilelor noastre nu cred să fi auzit despre o asemenea mâncare, iar alţii, şi mai mulţi, nici n-au apucat să-i ştie gustul. Ei, bine, pentru prepararea chisăliţei se puneau prunele la fiert şi se lăsau până se îngroşa fiertura, după care se strecura. Chisăliţa de prune se punea în ciorbe să le acrească, se punea pe pâine (cei mai înstăriţi) sau pe mămăligă (cei mai săraci). De multe ori chisăliţa de prune amestecată cu magiunul de prune se folosea şi ca… desert.
- Roşiile gătate. Se culeg roşiile coapte bine, se spală şi se feliază, apoi se fierb împreună cu ceapa care a fost călită în prealabil. În acea fiertură se adaugă şi „îngroşala”, făcută din făină şi apă, după care, la final se adaugă smântâna după gust.
- Vărzarul sau ciorba de varză. Când da frunza la varză, aceasta se culegea şi se tăia precum tăiţeii, se opărea şi apoi se punea la fiert împreună cu un ciolan afumat de porc, păstrat în hambarul cu grâu. Peste această fiertură se punea rântaşul, făcut şi cu puţină ceapă călită. Acest fel de mâncare se servea, adesea, cu prilejul clăcilor din sat.
- Zamă de laşcă pe găină sau pe… corcodină (curcă), sau, altfel spus, supa de tăiţei de casă cu carne de găină. Era o mâncare de zile mari. Adică, se mânca la nunţi sau la anumite praznice ale unor sfinţi şi, din când în când, duminicile. Tăiţei se fac cu două-trei zile înainte, ca să apuce să se usuce puţin aluatul după ce a fost tăiat rondele cât se poate de subţiri. Găina sau corcodina se puneu, în ziua când trebuiau preparate, dis-de-dimineaţă la fiert. De preferat o găină mai bătrână şi grăsuţă. Aceasta trebuie să fiarbă mult, spumându-se încontinuu, ca să nu se tulbure fiertura. După ce a fiert şi s-a înmuiat bine carnea, se pun la fiert şi zarzavaturile tăiate cubuleţe, piperul şi sarea. Se lasă în continuare la foc mic şi, când toate acestea sunt fierte, se strecoară supa, astfel încât să rămână numai zeama. Dacă e prea grasă, se mai “degresează” luând cu o lingură pojghiţa de deasupra. Laşca se fierbe separat (altfel se tulbură zeama) şi se adaugă după aceea în supă. Se serveşte fierbinte, cu mult pătrunjel proaspăt, tocat deasupra.
- Zama acră, este o supă pe carne de porc sau vită, cu diferite mirodenii, servită de obicei la nuntă ca ultim fel, pentru a se « drege » nuntaşii duminica dimineaţa, când muzicanţii cântau la instrumente fiind “urcaţi în pomi” sau în diferiţi copaci aflaţi în apropierea locului unde se desfăşura nunta .
- Scoarţa de cartofi. Se fierb cartofii întregi, se zdrobesc cu sucitoarea, se adaugă ceapă călită şi cu ulei, se punea piparcă roşie (ardei iute) şi,apoi, lapte cât să se facă o pastă mai scorţoasă. Se mânca cu carne (cine avea) sau cu castraveţi muraţi.
- Întorsurile. Erau… prăjiturile localnicilor, pentru că dulciurile erau o raritate. La întorsuri se folosea un aluat ceva mai moale decât cel pentru tăiţei. Se întindea cu sucitoarea pe lopitău (blat de lucru) sau chiar pe masa goală. Pătura se ungea cu ulei sau untură, după care se rula şi se tăiau bucăţi de un lat de palmă. Acestea se întindeau din nou cu sucitoarea după care se dădeau la copt.
